Dragă mea,

Nu știu exact cum să încep fără ca inima mea să bată mai tare, dar simt că e momentul să-ți scriu. Adevărul e simplu: mi-e greu să te privesc fără să zâmbesc. E ceva în tine — în privirea ta, în felul în care râzi, în liniștea ta — care mă face să simt că lumea s-a oprit pentru o clipă doar ca să te admire.

Ești frumoasă, și nu doar la suprafață. E o frumusețe în tine care se simte în cuvinte, în gesturi, în tăceri. Ești genul de om care face totul mai viu în jurul său — iar prezența ta, chiar și pentru câteva momente, mi-a luminat zile pe care nici nu credeam că le pot simți altfel.

Poate că nu știi, dar de fiecare dată când te văd, gândurile mele își caută cuvintele. Mă încurcă, mă pierd în ele, dar într-un mod frumos. Mă faci să vreau să fiu mai bun, mai sincer, mai prezent.

Nu vreau să par grăbit, nici să te sperii. Nu scriu aceste rânduri așteptând ceva în schimb. Scriu doar pentru că ceea ce simt e prea viu ca să fie tăcut. Și dacă măcar un zâmbet ți se va naște citind aceste rânduri, atunci înseamnă că a meritat fiecare cuvânt.